Frumoasa Adormită s-a trezit!
România își ridică vocea pentru generația următoare. Și ce voce minunată are!
Niciodată în viața mea nu m-am simțit atât de mândră să fac parte din generația mea cum m-am simțit ieri, duminică, 8 Septembrie 2013. Ieri țara mea a marcat un moment istoric. O întreagă generație de oameni care, în ultimii 20 de ani, au trăit fiecare în bula lui, văzându-și de treabă, studiind, construindu-și cariere și întemeind familii, au ieșit ieri în stradă într-un strigăt colectiv pentru viitorul generației următoare. Acest viitor este acum în pericol din cauza unui proiect minier controversat care amenință să distrugă una din cele mai frumoase regiuni ale țării și s-o transforme într-o groapă de gunoi plină cu cianură.
Mai mult de 15 000 de oameni au mărșăluit pe străzile Bucureștiului ieri seară și multe alte mii au protestat în zeci de orașe, din țară și din străinătate. Într-o țară în care televiziunile sunt ahtiate după “senzațional”, unde orice bârfă devine “știre de ultimă oră”, televiziunile tac. Politicienii care în mod normal se întrec în declarații pe marginea oricărui fapt banal, acum nu spun nimic și sting lumina la Parlament în fața protestatarilor. Există practic un boicot mediatic al acestui fenomen, cel mai mare protest pașnic de la Revoluție încoace. Niciodată în 20 de ani nu au mai ieșit atâția oameni pe străzi, niciodată n-a mai văzut România asemenea mulțimi protestând civilizat, făcându-și mesajele auzite prin cele mai corecte mijloace democratice într-o țară care se dovedește a fi orice, dar nu democratică.
Ce este uimitor este că toți acești oameni s-au organizat și au reușit să-și împrăștie mesajul ÎN CIUDA tăcerii absolute a presei centrale și a marilor televiziuni. Asta este dovada că a început o nouă eră. Aseară, în timp ce scriam varianta în engleză a acestui articol, nu puteam să nu fiu uimită de mulțimea de mesaje care curgeau pur și simplu pe wall-ul meu de Facebook — poze, relatări “în direct” de la proteste, opinii, filmulețe. Am fost fascinată de rețeaua asta de reporteri ad-hoc, de creativitatea lor, de conexiunea lor unii cu ceilalți și cu publicul care abia aștepta să afle noutăți.
Aceștia sunt oamenii care, în absența presei, au ales să devină ei presa.
Artiști au creat bannere și mesaje cheie, fotografi au imortalizat fiecare etapă a protestelor în imagini incredibile, toți cei care au un blog au scris ceva despre Roșia Montană, reporteri independenți au produs materiale video și nenumărați alți oameni, buni cunoscători ai rețelelor sociale, au avut grijă ca toate informațiile astea să se propage către cât mai mulți.
Este prima oară în istoria României când Internetul bate Televiziunea!
Politicienii și mass-media sunt confuzi. De unde au apărut toți oamenii ăștia? Cine sunt și unde au stat ascunși până acum? Am câteva răspunsuri pentru ei, și pentru voi toți, la întrebările astea.
Au existat tentative din partea oficialilor să-i numească pe protestatari “golani”, “hipsteri” — deși, dacă-i întrebi, niciunul nu știe ce înseamnă de fapt cuvântul ăsta și că, departe de a fi o jignire, e un compliment. S-a spus ca cei din stradă sunt niște răzgâiați care habar n-au despre ce vorbesc sau pentru ce protestează și că au ieșit pe străzi de plictiseală și pentru că e “la modă”. Aseară e posibil ca unii dintre acești critici ai protestelor să-și fi schimbat opiniile. Pe străzi au fost nenumărate familii cu copii, părinți care dădeau celor mici prima lecție despre drepturi și atitudine civică.
Mulți protestatari sunt într-adevăr tineri, însă nici pe departe “golani” și nici pe departe “răzgâiați”. Știu foarte bine pentru ce protestează, mulți cunosc subiectul Roșia Montană mai bine decât autoritățile. Niciodată până acum nu s-a confruntat clasa politică din România cu o opozitie publică atât de bine educată și informată și ale cărei proteste nu sunt finanțate de nici un terț, ci sunt mânate de o credință colectivă în ceva ce banii nu pot cumpăra.
Ieri politicienii României au descoperit că societatea civilă există! Și e mai puternică, coerentă și unită decât și-au imaginat ei vreodată.
Am refuzat să votez la ultimele alegeri în semn de protest. Am simțit că nu am pentru cine vota. Știu că nu a fost un gest democratic, știu că m-am sustras cu bună știință de la obligațiile mele cetățenești și nu sunt mândră de asta. Știu deasemenea că au mai fost mulți alții ca mine — oameni atât de obosiți de circul vieții politice românești încât au renunțat cu totul să se mai uite la televizor.
Noi am devenit “Frumoasa Adormită”, generația în hibernare, noi suntem studenții, angajații din multinaționale, antreprenorii, cei cu profesii liberale, cei care, în vasta lor majoritate, vorbesc cel puțin o limbă străină și se pricep la Internet. Noi eram cei care nu aruncau gunoaie pe străzi chiar când alții o făceau, care ne plăteam taxele, care am început să fim interesați de educația alternativă, de protecția mediului, de mersul la birou pe bicicletă, care nu ne gândeam de două ori înainte de a pleca cu rucsacul în spate prin Europa și care ne-am asumat să construim o lume mai bună pentru noi și copiii noștri fără a aștepta ceva de la Stat.
În același timp eram invizibili. Oamenii din generația asta nu apăreau la televizor implicați în scandaluri și nici nu participau la dezbateri publice pentru că mulți dintre ei renunțaseră să mai dezbată și se mulțumiseră să-și croiască drum prin jungla societății românești și să-și vadă de viață. În afară de faptul că ne simțeau lipsa o dată la 4 ani când rata de participare la vot era scăzută pentru că noi stăteam acasă, politicienii nu ne-au băgat prea tare în seamă. De fapt, cred că nici nu au fost conștienți cu adevărat de existența noastră.Până acum.
Aseară totul s-a schimbat. Frumoasa Adormită s-a trezit. Generația mea are, în sfârșit, o cauză pentru care să-și ridice vocea și, Doamne, ce voce puternică are!
Ne facem auziți în singurul mod pe care-l știm — pașnic și perseverent. Nu suntem o generație superficială, ne-am auto-educat să fim responsabili și să apreciem lucrul bine făcut. Ieri a fost a 8-a zi consecutivă când oamenii au ieșit pe străzi să protesteze împotriva legii care va distruge Roșia Montană și va da aur în schimbul cianurii pentru multe generații care vor veni. Într-o țară în care politicienii ascultă doar atunci când le e frică de violențe, noi demonstrăm că se poate și altfel. “Altfel” înseamnă să strigăm și azi, și mâine, și în fiecare zi, în număr din ce în ce mai mare, până când vom fi auziți. Și asta vom face!
